MD-Report Transilvania

De aproximativ  3 ani am intrat pe taramul necunoscut si nou al MD-ului.

Un hobby rar si  select, unul de clasa ,,gentlemans only ‘’.

Daca ar fi  inadmisibil  sa vezi o romanca  jucand  golf , cu-atat mai neobisnuit  ar fi s-o vezi pe coclauri  cu ,, aspiratorul”  sau ,, carja”- dupa  cum  identifica  unii  din conationalii  nostrii detectorul  de metale. Cu toate ca in Romania nu am gasit un magazin cu detectoare de metale, după  îndelungi  prospectări  în pânza de paianjen a lumii, intr-un final am reuşit să achiziţionez unul. Mi-am luat un Garrett At Pro şi un pinpointer de aceeasi marca. L-am cumparat  tocmai din Lituania in anul 2011. Dupa ce mi-am luat autorizatia de la Inspectoratul Judetean de Politie (Serviciul de Investigatii Criminale), am iesit cu el pe teren sa-l probez.  Ca sa-l inteleg mai bine, si sa-l folosesc in cel mai optim mod posibil, m-am uitat la o groaza de filmulete  pe  youtube si bineinteles,  ca mai toti incepatorii,  in practica am sapat dupa orice beep-aiala promitatoare.  Am facut muschi  sapand; am invatat  sa sap si sa astup o groapa. In timpul acestor exercitii, am intalnit priviri curioase si prietenoase, altele la fel de curioase dar neprietenoase. În societatea de azi există atâtea pasiuni masculine pentru persoane cu un IQ supraunitar dar pentru femei  nu prea . Iar o pasiune nespecifică feminităţii, s-o spunem fără ocolişuri, incomodează pe unii.  Insa un hobby  este, prin definiţie, o activitate care îţi face plăcere, care poate atrage in aceeasi masura  atat barbati cat si femei ; pana la urma conteaza cu cata placere te ocupi de hobby-ul tau şi ca orice placere,  necesită cheltuială de timp, efort  şi desigur bani.  Oricum, activitatea se face in natura iar natura reduce efortul prin desavarsirea  ei  estetica.  . Această  nouă  pasiune este de fapt o mică escapada  din rutina zilnică, cum bine ar zice francezii  ,,Plaisir pentru loisir’’.

Imi amintesc de prima detective in forta;  a fost de Sf. Maria,  zi  liberă  care mi-a favorizat  oportunitatea unei detectii prelungite. De cum am ajuns in liziera padurii, doi bărbaţi tolăniţi la soare, plictisiţi de atâta verde'n faţă, m-au abordat sec: "Da' ce faci fatăăă,  cauţi comori?". Şi pentru ca am constituţia potrivită,  am fost trimisă la cratiţă. Mai târziu, în aceeaşi zi, am şi găsit niste farfurii de tablă.  Cratiţele încă le mai caut. În afară de veselă, am găsit enorm de multe cartuşe, gloanţe tocite şi schije din perioada interbelică. Brusc am priceput aluzia domnilor în slip că femeile îşi au locul lor, un loc foarte bun şi total respectat, cum ar fi bucătăria, nu câmpul de luptă! Oricum, bucătăria mea e un adevărat câmp de luptă unde se lasă cu morţi şi răniţi. Dar ce ştiu ei... Fără a părăsi jargonul milităresc, trebuie să raportez că am găsit şi câteva monezi din perioada interbelica unele chiar în stare bunicică. Am găsit şi monezi mai proaspete, aflate încă în circulaţie. Ca ciudăţenii, am găsit  potcoave de cai pitici, inele de porumbei, seceri, diverse componente ale unor arme de razboi, tot felul de piese feroase pe care nu ştiu cărei ere sa le asociez.  Înclin spre era ruginii. Am mai găsit una bucată ursuleţ de pluş bosumflat şi biodegradabil pe care l-am lăsat în pădure unde îşi au locul urşii.  Si daca cei 3 ani au fost minunati, anul acesta a fost spectaculos. In luna mai, am avut norocul fantastic de a descoperii niste artefacte din epoca tarzie a bronzului . Locatia descoperirii, o padure numita de Clujeni ,,Tufele Roşii '' situata pe Dealul Sângelui. Aici am gasit un depozit de unelte si arme, datand din epoca bronzului târziu( cca.3500-1100 î.H.) constand in 10 sici din bronz, 2 topoare tot bronz , un pumnal din bronz si un topor cu ceafa rotunda confectionat  din asa numitul bronz alb. Cele 14 obiecte sunt intr-o stare surprinzator de buna pentru vechimea lor. Se cuvine sa amintesc ca la detectia din ziua cu pricina am fost insotita de 2 colegi si o colega, care laolalta m-au ajutat sa scot la lumina fiecare obiect in parte. Tezaurul respectiv a fost predat in conformitate cu legile din Romania, Muzeului National de Istorie a Transilvaniei, din Cluj-Napoca.   Reprezentantul muzeului, un renumit specialist in epoca bronzului si autor al mai multor carti in domeniu, la finalul predarii,  a declarat ca le-am  facut ziua mai frumoasa! Si pentru ca in viata un lucru minunat nu vine niciodata singur, la  nici 2 luni dupa aceasta descoperire, am gasit  3 inele romane, toate destinate  aceleasi maini de femeie, evident gasite intr-o singura groapa. Era o sambata si pentru ca era aproape miezul zilei, am decis sa iesim la o mica detectie intr-o padure  foarte aproape de Cluj Napoca, orasul in care locuiesc.  Dupa aproximativ 3 ore in care am gasit o lingura stantata PFG, un medalion de caine ocrotit de lege si am scos muuulte capace de bere, am decis sa ,,inchid pravalia’’ si sa plec acasa. Colegul meu de detectie a procedat la fel, si urma sa ne  indreptam spre masina. Totusi, fara un motiv prea clar, m-am razgandit si am decis sa mergem detectand pana acolo. Se vedeau blocurile din cartierul aflat in vecinatatea padurii si asta nu prevestea decat alte junk-uri de ,,afanat''.... Deodata, un bip promitator. Localizez si dau de un inelus simplu din bronz, usor turtit dar cu ceva model deosebit.  Mai dau cu detectorul peste groapa proaspata si alt bip-bun.. Si in cateva secunde iese la ivela un alt inel cu 3 protuberante sferice pe exterior. De data asta, clar ceva vechi-vechi! Si ca sa fie treba bine facuta, dau un ultim check... Ca si in datile trecute, bip-ul e bun, ca urmare, apare la lumina zilei inelul nr 3. Nu-mi vine sa cred... Cele trei inele au fost gasite la distanta de max 5 cm unul de altul la adancime de 15-20 cm.   Probabil,  grabnic sa-si declare intentiile de angajament solid, calaretul imaginatiei mele le-a pierdut...
Pe mine ma intereseaza acum :
1. Carei perioade apartine grabitul stapan al inelelor?
2. Daca forma inelelor reprezinta parte a vreunui ritual de uniune matrimoniala?
3. Oare ce mutrita a fi facut domnita lui cand s-a tot cautat disperat prin nadragi dupa inele?
Sper ca in curand sa primesc macar partial raspunsuri de la reprezentantii MNIR Cluj in posesia carora se afla acum cele  3 inele.

Pe aceasta cale, multumesc mamelor, sotiilor din perioadele vechi  pentru ca au neglijat  carpitul buzunarele rupte ale pantalonilor fiilor/sotilor, astfel incat, micile lor pierderi fiind marile mele bucurii!  Dincolo de gluma, e chiar fain să-ţi crească pulsul săpând gropiţe în obrajii pământului. Partea bună a MD-ului este că te pune în situaţia de a te documenta cu privire la detalii istorice pe care în mod normal nu le-ai consulta. E interesant să studiezi  viaţa unor oameni, sau naţiuni care au trait acum câteva sute sau chiar mii de ani. Acest hobby pretinde un stil de viaţă activ, oferă emoţia descoperirii, şi multe multe călătorii în locuri noi. Devii în scurt timp o palidă replică a faimosului Indiana Jones, un înverşunat în a reda luminii comori ascunse ce uneori par pur şi simplu adăugate, lipite pământului.

Tuturor visatorilor ( fie ca sunt femei sau barbati) le doresc mult noroc, perseverenta si long life battery!  Detectia de metale este un hobby care atinge in special visatorii; Si iata una din dovezile concrete: dincolo de placere, exista un triumf al visatorilor ! 

* iata cateva imagini ale celor descoperite: